vineri, 14 ianuarie 2011

Ce mai aștepți tu oare? Colorează!


   Viața mea era precum o foaie, eu fiind un punct și în jurul meu mai multe linii trasate. Trebuia să aleg pe care să merg și atunci alte linii apareau în jur. Ar fi fost cumplit să fac asta până la capătul foii. Atâtea decizii de luat, atât de greu e să urci, pe atât de ușor e să cobori..dar de ce? De ce să nu schimb regula? De ce să rătăcesc în banal? STOP! Vreau să depășesc aceea limită a normalului și să unesc toate liniile, făcând una singură.
   Acum vreau să fiu cea care va rasturna toate legiile normalității din rădăcina și să iți spun ție că poți face la fel. Să îți depășești limita impusă. Nimic nu e imposibil. Imaginează-ți doar că vezi totul alb-negru. Acesta este banalitatea în care te afli în momentul de față și va continua dacă lași rutina să se lipească de tot ceea ce te reprezintă. Găsește creioanele colorate ale sufletului tău și incepe să desenezi până nu e prea târziu.
   Eu am făcut-o deja și îmi voi colora toată viața, sperând că astfel voi rămâne în mintea și sufletul generațiilor viitoare.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Visul meu

   Pentru început îi voi mulțumi celui care mi-a redat plăcerea de a vorbi așa cum o făceam înainte, Adrian Ghitu.
   Azi vă voi lăsa să intrați în mintea mea și să vă împărtășesc bucățele din sufletul și mintea mea.
   E atât de grea viața si mă ambiționez să reușesc, astfel încât să nu renunț niciodată la visul meu. Cum să fac oare să nu pășesc pe drumul greșit și să nu mă abat de la calea ce am ales-o? Poate ar trebui sa las unele lucruri sa decurga de la sine si sa ma agat de ce am nevoie pentru indeplinirea visului meu. Chiar dacă voi da greș câteodată, ce contează este să mă ridic, să mă ambiționez, având imprimat doar în mintea mea : "Nu voi renunta!".
   De cele mai multe ori rutina își tot face apariția în viața mea și încerc să mă lupt, folosindu-mă de acea voință de foc, fiind nevoie doar de legăturile mele cu persoanele din jur. Aceste legături care duc la atât de multe sentimente încât nimeni și nimic nu le înțelege, ne fac pe noi oamenii cei mai deosebiți din univers.
   Aș vrea să fac lumea să nu se mai învârtă ca un titirez, lovindu-se de pereți astfel încât să se strice. Să fiu eu cea care o ajută să rămână intactă, un fel de înveliș de protecție. Acesta este visul meu si poate într-o zi mă vei înțelege. Vreau armonie și pace. Vreau bunătate.