Vinerea aceasta a fost ca una dintr-o mie, o zi fără sfârșit, o zi șerpuind în alta și formând un arc uriaș al cărui capăt nu-l vedeam, o zi în care hoinăream singură sub cerul rece și indiferent. M-am simțit deprimată și obosită.
Însă sâmbătă pot spune că am dat din nou drumul nebuniei, am lăsat inima să se spele și să lase în urmă toate mizeriile căpătate. Am luat o gură de aer proaspăt și într-o clipita m-am văzut în Iași lângă o persoană dragă. Persoana aceasta mi-a replantat zâmbetul pe față, mi-a redat din nou energia vieții. Mulțumesc!
Astăzi sunt pe cale să spun că simt din nou o atracție, o chimie, dar nu mă grăbesc. Vreau de-acum să savurez fiecare minut, fiecare secundă, fiecare milisecundă..
