Într-o zi când aveam chef de liniște, mă duc prin gradină și mă așez pe firele de iarba moi care gâdilau intes picioarele mele subțiri. Am adormit! Când m-am trezit iarba crescuse..eram înconjurată..părea un labirint. Căutam ieșirea..
După câteva minute chinuitoare, o pasăre zbura deasupra mea și mă urmărea. Eram în delir, nu știam ce să fac și de aceea am zis:
- De ce mă tot urmărești? știind de absurditatea întrebării mele către o pasăre.
S-a aștezat pe umărul meu și am decoperit la piciorul ei o hârtie înfășurată cu o ață roșie. Pe acea hârtie erau desenate semne din labirint.Urmând semnele, m-am văzut ajunsă într-un loc plin de spini, în mijloc aflându-se scări în spirală care erau spre cer îndreptate.
La sfarșitul scărilor am găsit un tărâm cu animale în miniatură, copaci ce pluteau în aer, apă care țâșnea din pământ, nemaiajungând înapoi, flori cu un ochi, esențe ale fericirii..un adevărat mister!
