Zâmbesc din nou..e ce contează.

Vinerea aceasta a fost ca una dintr-o mie, o zi fără sfârșit, o zi șerpuind în alta și formând un arc uriaș al cărui capăt nu-l vedeam, o zi în care hoinăream singură sub cerul rece și indiferent. M-am simțit deprimată și obosită.

Însă sâmbătă pot spune că am dat din nou drumul nebuniei, am lăsat inima să se spele și să lase în urmă toate mizeriile căpătate. Am luat o gură de aer proaspăt și într-o clipita m-am văzut în Iași lângă o persoană dragă. Persoana aceasta mi-a replantat zâmbetul pe față, mi-a redat din nou energia vieții. Mulțumesc!

Astăzi sunt pe cale să spun că simt din nou o atracție, o chimie, dar nu mă grăbesc. Vreau de-acum să savurez fiecare minut, fiecare secundă, fiecare milisecundă..

În loc să ne iubim..

Ieri chiar dacă mi-a fost foarte dificil să fac acest pas, am reușit până la urmă să îmi adun forțele și să îmi suprim sentimentele. Am realizat că timpul este prea prețios ca să fie pierdut, nu vreau să îl mai irosesc pe ceva ce nu se merită. Oricât de mult m-am atașat, oricât de mult îl vreau și îl doresc, închid ochii, trag aer în piept de câte ori mă voi gândi la el. Dependența de el îmi lovește inima adesea cu o săgeată, dar nu uit și nu iert..petele nu se șterg ușor din suflet. Ai intrat în viața mea ca să îmi dai lumea peste cap. Chiar și așa am decis să nu mai vărs o lacrimă..să reprim amintirile. Am făcut și un progres, după stresul de ieri și azi, am constatat că am reușit să mă descurc excelent la teză la chimie. Mulțumesc celor care într-adevăr țin la mine și au pus astăzi pe fața mea stinsă un zambet. Știu că sunt iubita, așa că voi rupe foile cu el din viața mea.. A fost frumos, dar scurt.

Ce mai aștepți tu oare? Colorează!

   Viața mea era precum o foaie, eu fiind un punct și în jurul meu mai multe linii trasate. Trebuia să aleg pe care să merg și atunci alte linii apareau în jur. Ar fi fost cumplit să fac asta până la capătul foii. Atâtea decizii de luat, atât de greu e să urci, pe atât de ușor e să cobori..dar de ce? De ce să nu schimb regula? De ce să rătăcesc în banal? STOP! Vreau să depășesc aceea limită a normalului și să unesc toate liniile, făcând una singură.
   Acum vreau să fiu cea care va rasturna toate legiile normalității din rădăcina și să iți spun ție că poți face la fel. Să îți depășești limita impusă. Nimic nu e imposibil. Imaginează-ți doar că vezi totul alb-negru. Acesta este banalitatea în care te afli în momentul de față și va continua dacă lași rutina să se lipească de tot ceea ce te reprezintă. Găsește creioanele colorate ale sufletului tău și incepe să desenezi până nu e prea târziu.
   Eu am făcut-o deja și îmi voi colora toată viața, sperând că astfel voi rămâne în mintea și sufletul generațiilor viitoare.

Visul meu

   Pentru început îi voi mulțumi celui care mi-a redat plăcerea de a vorbi așa cum o făceam înainte, Adrian Ghitu.
   Azi vă voi lăsa să intrați în mintea mea și să vă împărtășesc bucățele din sufletul și mintea mea.
   E atât de grea viața si mă ambiționez să reușesc, astfel încât să nu renunț niciodată la visul meu. Cum să fac oare să nu pășesc pe drumul greșit și să nu mă abat de la calea ce am ales-o? Poate ar trebui sa las unele lucruri sa decurga de la sine si sa ma agat de ce am nevoie pentru indeplinirea visului meu. Chiar dacă voi da greș câteodată, ce contează este să mă ridic, să mă ambiționez, având imprimat doar în mintea mea : "Nu voi renunta!".
   De cele mai multe ori rutina își tot face apariția în viața mea și încerc să mă lupt, folosindu-mă de acea voință de foc, fiind nevoie doar de legăturile mele cu persoanele din jur. Aceste legături care duc la atât de multe sentimente încât nimeni și nimic nu le înțelege, ne fac pe noi oamenii cei mai deosebiți din univers.
   Aș vrea să fac lumea să nu se mai învârtă ca un titirez, lovindu-se de pereți astfel încât să se strice. Să fiu eu cea care o ajută să rămână intactă, un fel de înveliș de protecție. Acesta este visul meu si poate într-o zi mă vei înțelege. Vreau armonie și pace. Vreau bunătate.