Viața mea era precum o foaie, eu fiind un punct și în jurul meu mai multe linii trasate. Trebuia să aleg pe care să merg și atunci alte linii apareau în jur. Ar fi fost cumplit să fac asta până la capătul foii. Atâtea decizii de luat, atât de greu e să urci, pe atât de ușor e să cobori..dar de ce? De ce să nu schimb regula? De ce să rătăcesc în banal? STOP! Vreau să depășesc aceea limită a normalului și să unesc toate liniile, făcând una singură.
Acum vreau să fiu cea care va rasturna toate legiile normalității din rădăcina și să iți spun ție că poți face la fel. Să îți depășești limita impusă. Nimic nu e imposibil. Imaginează-ți doar că vezi totul alb-negru. Acesta este banalitatea în care te afli în momentul de față și va continua dacă lași rutina să se lipească de tot ceea ce te reprezintă. Găsește creioanele colorate ale sufletului tău și incepe să desenezi până nu e prea târziu.
Eu am făcut-o deja și îmi voi colora toată viața, sperând că astfel voi rămâne în mintea și sufletul generațiilor viitoare.
