Ieri chiar dacă mi-a fost foarte dificil să fac acest pas, am reușit până la urmă să îmi adun forțele și să îmi suprim sentimentele. Am realizat că timpul este prea prețios ca să fie pierdut, nu vreau să îl mai irosesc pe ceva ce nu se merită. Oricât de mult m-am atașat, oricât de mult îl vreau și îl doresc, închid ochii, trag aer în piept de câte ori mă voi gândi la el. Dependența de el îmi lovește inima adesea cu o săgeată, dar nu uit și nu iert..petele nu se șterg ușor din suflet. Ai intrat în viața mea ca să îmi dai lumea peste cap. Chiar și așa am decis să nu mai vărs o lacrimă..să reprim amintirile. Am făcut și un progres, după stresul de ieri și azi, am constatat că am reușit să mă descurc excelent la teză la chimie. Mulțumesc celor care într-adevăr țin la mine și au pus astăzi pe fața mea stinsă un zambet. Știu că sunt iubita, așa că voi rupe foile cu el din viața mea.. A fost frumos, dar scurt.
