Acum sunt pe alt tărâm. Amintirile mă bântuie și mă invadează. Nu pot uita cum e să trăiești în intuneric, să vorbesc cu stelele, să-i zâmbesc lunii. Nu uit nicio clipă, pentru că știu că fluturii trăiesc doar o zi pe pământ. Tristețea mă afundă în colțurile reci ale inimii. Acolo unde eu îmi sunt singura prietenă și singurul dușman. Un glas mă trezeste din înțepăturile amintirilor. E glasul unui băiat, pentru care sentimentele mele curg prin vene. Sunt și eu om și sper la bucățică de iubire.. Știu doar că într-o zi voi evada și voi risca totul pentru un vis...
